corfuță
Romanian
Etymology
From corfa + -uță.
Noun
corfuță f (plural corfuțe)
- Diminutive of corfa
Declension
Declension of corfuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) corfuță | corfuța | (niște) corfuțe | corfuțele |
genitive/dative | (unei) corfuțe | corfuței | (unor) corfuțe | corfuțelor |
vocative | corfuță, corfuțo | corfuțelor |
References
- corfuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN