corela
Romanian
Etymology
Back-formation from corelație
Verb
a corela (third-person singular present corelează, past participle corelat) 1st conj.
- to correlate
Conjugation
conjugation of corela (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a corela | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | corelând | ||||||
| past participle | corelat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | corelez | corelezi | corelează | corelăm | corelați | corelează | |
| imperfect | corelam | corelai | corela | corelam | corelați | corelau | |
| simple perfect | corelai | corelași | corelă | corelarăm | corelarăți | corelară | |
| pluperfect | corelasem | corelaseși | corelase | corelaserăm | corelaserăți | corelaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să corelez | să corelezi | să coreleze | să corelăm | să corelați | să coreleze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | corelează | corelați | |||||
| negative | nu corela | nu corelați | |||||