copcuță
Romanian
Etymology
From copcă + -uță.
Noun
copcuță f (plural copcuțe)
- Diminutive of copcă
Declension
Declension of copcuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) copcuță | copcuța | (niște) copcuțe | copcuțele |
genitive/dative | (unei) copcuțe | copcuței | (unor) copcuțe | copcuțelor |
vocative | copcuță, copcuțo | copcuțelor |
References
- copcuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN