conviețui
Romanian
Etymology
From con- + viețui.
Verb
a conviețui (third-person singular present conviețuiește, past participle conviețuit) 4th conj.
- to live together
Conjugation
conjugation of conviețui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a conviețui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | conviețuind | ||||||
| past participle | conviețuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | conviețuiesc | conviețuiești | conviețuiește | conviețuim | conviețuiți | conviețuiesc | |
| imperfect | conviețuiam | conviețuiai | conviețuia | conviețuiam | conviețuiați | conviețuiau | |
| simple perfect | conviețuii | conviețuiși | conviețui | conviețuirăm | conviețuirăți | conviețuiră | |
| pluperfect | conviețuisem | conviețuiseși | conviețuise | conviețuiserăm | conviețuiserăți | conviețuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să conviețuiesc | să conviețuiești | să conviețuiască | să conviețuim | să conviețuiți | să conviețuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | conviețuiește | conviețuiți | |||||
| negative | nu conviețui | nu conviețuiți | |||||