contura
Romanian
Etymology
From contur + -a.
Verb
a contura (third-person singular present conturează, past participle conturat) 1st conj.
- to outline
Conjugation
conjugation of contura (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a contura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | conturând | ||||||
| past participle | conturat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | conturez | conturezi | conturează | conturăm | conturați | conturează | |
| imperfect | conturam | conturai | contura | conturam | conturați | conturau | |
| simple perfect | conturai | conturași | contură | conturarăm | conturarăți | conturară | |
| pluperfect | conturasem | conturaseși | conturase | conturaserăm | conturaserăți | conturaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să conturez | să conturezi | să contureze | să conturăm | să conturați | să contureze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | conturează | conturați | |||||
| negative | nu contura | nu conturați | |||||