contur
Romanian
Etymology
Borrowed from French contour.
Pronunciation
- IPA(key): /konˈtur/
Noun
contur n (plural contururi)
- contour, outline
- (by extension) an object, a figure
- (art) sketch (quick freehand drawing)
Declension
declension of contur
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) contur | conturul | (niște) contururi | contururile |
genitive/dative | (unui) contur | conturului | (unor) contururi | contururilor |
vocative | conturule | contururilor |
Synonyms
- (outer shape of an object or figure): profil, siluetă, formă
- (sketch): schiță
Derived terms
- contura
- conturanță
- conturare
- conturat
- conturist, conturistă
- hartă de contur
See also
- desen
References
- contur in DEX online - Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)