constrânge
See also: constrange
Romanian
Etymology
From con- + strânge, based on French contraindre, Latin constringere.
Verb
a constrânge (third-person singular present constrânge, past participle constrâns) 3rd conj.
- to constrain
- to compel, force, oblige
Conjugation
conjugation of constrânge (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a constrânge | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | constrângând | ||||||
| past participle | constrâns | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | constrâng | constrângi | constrânge | constrângem | constrângeți | constrâng | |
| imperfect | constrângeam | constrângeai | constrângea | constrângeam | constrângeați | constrângeau | |
| simple perfect | constrânsei | constrânseși | constrânse | constrânserăm | constrânserăți | constrânseră | |
| pluperfect | constrânsesem | constrânseseși | constrânsese | constrânseserăm | constrânseserăți | constrânseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să constrâng | să constrângi | să constrângă | să constrângem | să constrângeți | să constrângă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | constrânge | constrângeți | |||||
| negative | nu constrânge | nu constrângeți | |||||
Synonyms
- (force): forța
Related terms
- constricție
- restrânge
- strânge