conlucrător
Romanian
Etymology
conlucra + -ător
Noun
conlucrător m (plural conlucrători)
- co-worker
Declension
Declension of conlucrător
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) conlucrător | conlucrătorul | (niște) conlucrători | conlucrătorii |
| genitive/dative | (unui) conlucrător | conlucrătorului | (unor) conlucrători | conlucrătorilor |
| vocative | conlucrătorule | conlucrătorilor | ||