conlocuire
Romanian
Etymology
conlocui + -re
Noun
conlocuire f (plural conlocuiri)
- cohabitation
Declension
Declension of conlocuire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) conlocuire | conlocuirea | (niște) conlocuiri | conlocuirile |
genitive/dative | (unei) conlocuiri | conlocuirii | (unor) conlocuiri | conlocuirilor |
vocative | conlocuire, conlocuireo | conlocuirilor |