conjura
See also: conjurá
French
Pronunciation
- IPA(key): /kɔ̃.ʒy.ʁa/
Verb
conjura
- third-person singular past historic of conjurer
Portuguese
Pronunciation
- Hyphenation: con‧ju‧ra
- Rhymes: -uɾɐ
Verb
conjura
- inflection of conjurar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Romanian
Etymology
From French conjurer, from Latin coniurare.
Verb
a conjura (third-person singular present conjură, past participle conjurat) 1st conj.
- to beg, to implore
- to conjure
Conjugation
conjugation of conjura (first conjugation, no infix)
infinitive | a conjura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | conjurând | ||||||
past participle | conjurat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | conjur | conjuri | conjură | conjurăm | conjurați | conjură | |
imperfect | conjuram | conjurai | conjura | conjuram | conjurați | conjurau | |
simple perfect | conjurai | conjurași | conjură | conjurarăm | conjurarăți | conjurară | |
pluperfect | conjurasem | conjuraseși | conjurase | conjuraserăm | conjuraserăți | conjuraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să conjur | să conjuri | să conjure | să conjurăm | să conjurați | să conjure | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | conjură | conjurați | |||||
negative | nu conjura | nu conjurați |
Spanish
Noun
conjura f (plural conjuras)
- Synonym of conjuración
Verb
conjura
- inflection of conjurar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Further reading
- “conjura”, in Diccionario de la lengua española, Vigésima tercera edición, Real Academia Española, 2014