congedia
Romanian
Verb
a congedia (third-person singular present congediază, past participle congediat) 1st conj.
- Obsolete form of concedia.
Conjugation
conjugation of congedia (first conjugation, no infix)
infinitive | a congedia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | congediind | ||||||
past participle | congediat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | congedii | congedii | congedie | congediem | congediați | congedie | |
imperfect | congediam | congediai | congedia | congediam | congediați | congediau | |
simple perfect | congediai | congediași | congedie | congediarăm | congediarăți | congediară | |
pluperfect | congediasem | congediaseși | congediase | congediaserăm | congediaserăți | congediaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să congedii | să congedii | să congedie | să congediem | să congediați | să congedie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | congedie | congediați | |||||
negative | nu congedia | nu congediați |
References
- congedia in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN