conector
Latin
Verb
cōnector
- first-person singular present passive indicative of cōnectō
Portuguese
Alternative forms
- conetor
Etymology
Borrowed from English connector.
Noun
conector m (plural conectores)
- connector
Romanian
Etymology
From French connecteur.
Noun
conector n (plural conectoare)
- connector
Declension
Declension of conector
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) conector | conectorul | (niște) conectoare | conectoarele |
genitive/dative | (unui) conector | conectorului | (unor) conectoare | conectoarelor |
vocative | conectorule | conectoarelor |
Noun
conector m (plural conectori)
- logical connective
Declension
Declension of conector
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) conector | conectorul | (niște) conectori | conectorii |
genitive/dative | (unui) conector | conectorului | (unor) conectori | conectorilor |
vocative | conectorule | conectorilor |
Spanish
Adjective
conector (feminine conectora, masculine plural conectores, feminine plural conectoras)
- connecting
Noun
conector m (plural conectores)
- connecting
- (electricity) plug, connector
- connector (a device (or, more precisely, a mating pair of devices, often a plug and a socket) for connecting together two wires, cables, or hoses, allowing electricity or fluid to flow but also allowing easy disconnection and reconnection when necessary)
Related terms
- conectar
Further reading
- “conector”, in Diccionario de la lengua española, Vigésima tercera edición, Real Academia Española, 2014