compromițător
Romanian
Etymology
compromite + -ător
Adjective
compromițător m or n (feminine singular compromițătoare, masculine plural compromițători, feminine and neuter plural compromițătoare)
- compromising
Declension
Declension of compromițător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | compromițător | compromițătoare | compromițători | compromițătoare | ||
| definite | compromițătorul | compromițătoarea | compromițătorii | compromițătoarele | |||
| genitive/ dative | indefinite | compromițător | compromițătoare | compromițători | compromițătoare | ||
| definite | compromițătorului | compromițătoarei | compromițătorilor | compromițătoarelor | |||