comiță
Romanian
Etymology
From coamă + -iță.
Noun
comiță f (plural comițe)
- Diminutive of coamă
Declension
Declension of comiță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) comiță | comița | (niște) comițe | comițele |
genitive/dative | (unei) comițe | comiței | (unor) comițe | comițelor |
vocative | comiță, comițo | comițelor |
References
- comiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN