colțurel
Romanian
Etymology
From colț + -urel.
Noun
colțurel n (plural colțurele)
- Diminutive of colț
Declension
Declension of colțurel
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) colțurel | colțurelul | (niște) colțurele | colțurelele |
genitive/dative | (unui) colțurel | colțurelului | (unor) colțurele | colțurelelor |
vocative | colțurelule | colțurelelor |
References
- colțurel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN