colțișor
Romanian
Etymology
colț + -ișor
Noun
colțișor n (plural colțișoare)
- Diminutive of colț; small corner
Declension
Declension of colțișor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) colțișor | colțișorul | (niște) colțișore | colțișorele |
genitive/dative | (unui) colțișor | colțișorului | (unor) colțișore | colțișorelor |
vocative | colțișorule | colțișorelor |