colăcuț
Romanian
Etymology
From colac + -uț.
Noun
colăcuț m (plural colăcuți)
- Diminutive of colac
Declension
Declension of colăcuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) colăcuț | colăcuțul | (niște) colăcuți | colăcuții |
genitive/dative | (unui) colăcuț | colăcuțului | (unor) colăcuți | colăcuților |
vocative | colăcuțule | colăcuților |