colinduță
Romanian
Etymology
From colindă + -uță.
Noun
colinduță f (plural colinduțe)
- Diminutive of colindă
Declension
Declension of colinduță
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) colinduță | colinduța | (niște) colinduțe | colinduțele |
| genitive/dative | (unei) colinduțe | colinduței | (unor) colinduțe | colinduțelor |
| vocative | colinduță, colinduțo | colinduțelor | ||
References
- colinduță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN