colindiță
Romanian
Etymology
From colind + -iță.
Noun
colindiță f (plural colindițe)
- Diminutive of colind
Declension
Declension of colindiță
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) colindiță | colindița | (niște) colindițe | colindițele |
| genitive/dative | (unei) colindițe | colindiței | (unor) colindițe | colindițelor |
| vocative | colindiță, colindițo | colindițelor | ||
References
- colindiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN