colibuță
Romanian
Etymology
From colibă + -uță.
Noun
colibuță f (plural colibuțăe)
- Diminutive of colibă
Declension
Declension of colibuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) colibuță | colibuța | (niște) colibuțăe | colibuțăele |
genitive/dative | (unei) colibuțăe | colibuțăei | (unor) colibuțăe | colibuțăelor |
vocative | colibuță, colibuțo | colibuțăelor |
References
- colibuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN