cojocuț
Romanian
Etymology
From cojoc + -uț.
Noun
cojocuț n (plural cojocuțe)
- Diminutive of cojoc
Declension
Declension of cojocuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cojocuț | cojocuțul | (niște) cojocuțe | cojocuțele |
genitive/dative | (unui) cojocuț | cojocuțului | (unor) cojocuțe | cojocuțelor |
vocative | cojocuțule | cojocuțelor |