acuț
Romanian
Etymology
From ac + -uț.
Noun
acuț n (plural acuțe)
- Diminutive of ac
Declension
Declension of acuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) acuț | acuțul | (niște) acuțe | acuțele |
genitive/dative | (unui) acuț | acuțului | (unor) acuțe | acuțelor |
vocative | acuțule | acuțelor |