cognațiune
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin cognatio.
Noun
cognațiune f (plural cognațiuni)
- kindred (relationship by blood)
Declension
Declension of cognațiune
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) cognațiune | cognațiunea | (niște) cognațiuni | cognațiunile |
genitive/dative | (unei) cognațiuni | cognațiunii | (unor) cognațiuni | cognațiunilor |
vocative | cognațiune, cognațiuneo | cognațiunilor |
References
- cognațiune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN