cocuță
Romanian
Etymology
cocă + -uță
Noun
cocuță f (plural cocuțe)
- Diminutive of cocă; small dough
Declension
Declension of cocuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) cocuță | cocuța | (niște) cocuțe | cocuțele |
genitive/dative | (unei) cocuțe | cocuței | (unor) cocuțe | cocuțelor |
vocative | cocuță, cocuțo | cocuțelor |