cocoțare
Romanian
Etymology
From cocoța + -re.
Noun
cocoțare f (plural cocoțări)
- climbing, perching
Declension
Declension of cocoțare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) cocoțare | cocoțarea | (niște) cocoțări | cocoțările |
genitive/dative | (unei) cocoțări | cocoțării | (unor) cocoțări | cocoțărilor |
vocative | cocoțare, cocoțareo | cocoțărilor |