cocoli
Romanian
Etymology
Unknown.
Verb
a cocoli (third-person singular present cocolește, past participle cocolit) 4th conj.
- to spoil
Conjugation
conjugation of cocoli (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a cocoli | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | cocolind | ||||||
| past participle | cocolit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | cocolesc | cocolești | cocolește | cocolim | cocoliți | cocolesc | |
| imperfect | cocoleam | cocoleai | cocolea | cocoleam | cocoleați | cocoleau | |
| simple perfect | cocolii | cocoliși | cocoli | cocolirăm | cocolirăți | cocoliră | |
| pluperfect | cocolisem | cocoliseși | cocolise | cocoliserăm | cocoliserăți | cocoliseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să cocolesc | să cocolești | să cocolească | să cocolim | să cocoliți | să cocolească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cocolește | cocoliți | |||||
| negative | nu cocoli | nu cocoliți | |||||