cobire
Romanian
Etymology
From cobi + -re.
Noun
cobire f (plural cobiri)
- harbingering
Declension
Declension of cobire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) cobire | cobirea | (niște) cobiri | cobirile |
genitive/dative | (unei) cobiri | cobirii | (unor) cobiri | cobirilor |
vocative | cobire, cobireo | cobirilor |
References
- cobire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN