clătinător
Romanian
Etymology
From clătina + -tor.
Adjective
clătinător m or n (feminine singular clătinătoare, masculine plural clătinători, feminine and neuter plural clătinătoare)
- shaking
Declension
Declension of clătinător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | clătinător | clătinătoare | clătinători | clătinătoare | ||
| definite | clătinătorul | clătinătoarea | clătinătorii | clătinătoarele | |||
| genitive/ dative | indefinite | clătinător | clătinătoare | clătinători | clătinătoare | ||
| definite | clătinătorului | clătinătoarei | clătinătorilor | clătinătoarelor | |||
Noun
clătinător f (plural clătinători)
Declension
!!!
References
- clătinător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN