clăpiță
Romanian
Etymology
From clapă + -iță.
Noun
clăpiță f (plural clăpițe)
- Diminutive of clapă
Declension
Declension of clăpiță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) clăpiță | clăpița | (niște) clăpițe | clăpițele |
genitive/dative | (unei) clăpițe | clăpiței | (unor) clăpițe | clăpițelor |
vocative | clăpiță, clăpițo | clăpițelor |
References
- clăpiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN