clănțău
Romanian
Etymology
From clanță + -ău.
Noun
clănțău m (plural clănțăi)
- chatterbox
Declension
Declension of clănțău
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) clănțău | clănțăuul | (niște) clănțăi | clănțăii |
genitive/dative | (unui) clănțău | clănțăuului | (unor) clănțăi | clănțăilor |
vocative | clănțăuule | clănțăilor |
References
- clănțău in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN