clăncăi
Romanian
Etymology
From clanc + -ăi.
Verb
a clăncăi (third-person singular present clăncăie, past participle clăncăit) 4th conj.
- to clink
Conjugation
conjugation of clăncăi (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a clăncăi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | clăncăind | ||||||
| past participle | clăncăit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | clăncăi | clăncăi | clăncăie | clăncăim | clăncăiți | clăncăie | |
| imperfect | clăncăiam | clăncăiai | clăncăia | clăncăiam | clăncăiați | clăncăiau | |
| simple perfect | clăncăii | clăncăiși | clăncăi | clăncăirăm | clăncăirăți | clăncăiră | |
| pluperfect | clăncăisem | clăncăiseși | clăncăise | clăncăiserăm | clăncăiserăți | clăncăiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să clăncăi | să clăncăi | să clăncăie | să clăncăim | să clăncăiți | să clăncăie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | clăncăie | clăncăiți | |||||
| negative | nu clăncăi | nu clăncăiți | |||||