clăișoară
Romanian
Etymology
From claie + -ișoară.
Noun
clăișoară n (plural clăișoare)
- Diminutive of claie
Declension
Declension of clăișoară
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) clăișoară | clăișoarăul | (niște) clăișoare | clăișoarele |
genitive/dative | (unui) clăișoară | clăișoarăului | (unor) clăișoare | clăișoarelor |
vocative | clăișoarăule | clăișoarelor |
References
- clăișoară in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN