ciutănel
Romanian
Etymology
From ciutan + -el.
Noun
ciutănel m (plural ciutănei)
- Diminutive of ciutan
Declension
Declension of ciutănel
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) ciutănel | ciutănelul | (niște) ciutănei | ciutăneii |
genitive/dative | (unui) ciutănel | ciutănelului | (unor) ciutănei | ciutăneilor |
vocative | ciutănelule | ciutăneilor |