ciupercuță
Romanian
Etymology
From ciupercă + -uță.
Noun
ciupercuță f (plural ciupercuțe)
- Diminutive of ciupercă
Declension
Declension of ciupercuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) ciupercuță | ciupercuța | (niște) ciupercuțe | ciupercuțele |
genitive/dative | (unei) ciupercuțe | ciupercuței | (unor) ciupercuțe | ciupercuțelor |
vocative | ciupercuță, ciupercuțo | ciupercuțelor |