ciudățenie
Romanian
Etymology
ciudat + -enie
Noun
ciudățenie f (plural ciudățenii)
- oddity
Declension
Declension of ciudățenie
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) ciudățenie | ciudățenia | (niște) ciudățenii | ciudățeniile |
genitive/dative | (unei) ciudățenii | ciudățeniei | (unor) ciudățenii | ciudățeniilor |
vocative | ciudățenie, ciudățenio | ciudățeniilor |