ciubotoi
Romanian
Etymology
From ciubotă + -oi.
Noun
ciubotoi n (plural ciubotoaie)
- Augmentative of ciubotă
Declension
Declension of ciubotoi
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) ciubotoi | ciubotoiul | (niște) ciubotoaie | ciubotoaiele |
genitive/dative | (unui) ciubotoi | ciubotoiului | (unor) ciubotoaie | ciubotoaielor |
vocative | ciubotoiule | ciubotoaielor |
References
- ciubotoi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN