cioșmoli
Romanian
Etymology
Unknown.
Verb
a cioșmoli (third-person singular present cioșmolește, past participle cioșmolit) 4th conj.
- to fuss, to aggitate
Conjugation
conjugation of cioșmoli (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a cioșmoli | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cioșmolind | ||||||
past participle | cioșmolit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cioșmolesc | cioșmolești | cioșmolește | cioșmolim | cioșmoliți | cioșmolesc | |
imperfect | cioșmoleam | cioșmoleai | cioșmolea | cioșmoleam | cioșmoleați | cioșmoleau | |
simple perfect | cioșmolii | cioșmoliși | cioșmoli | cioșmolirăm | cioșmolirăți | cioșmoliră | |
pluperfect | cioșmolisem | cioșmoliseși | cioșmolise | cioșmoliserăm | cioșmoliserăți | cioșmoliseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cioșmolesc | să cioșmolești | să cioșmolească | să cioșmolim | să cioșmoliți | să cioșmolească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cioșmolește | cioșmoliți | |||||
negative | nu cioșmoli | nu cioșmoliți |
References
- cioșmoli in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN