cioruță
Romanian
Etymology
From cioară + -uță.
Noun
cioruță f (plural cioruțe)
- Diminutive of cioară
Declension
Declension of cioruță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) cioruță | cioruța | (niște) cioruțe | cioruțele |
genitive/dative | (unei) cioruțe | cioruței | (unor) cioruțe | cioruțelor |
vocative | cioruță, cioruțo | cioruțelor |
References
- cioruță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN