ciorcuță
Romanian
Etymology
From cioracă + -uță.
Noun
ciorcuță f (plural ciorcuțe)
- Diminutive of cioracă
Declension
Declension of ciorcuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) ciorcuță | ciorcuța | (niște) ciorcuțe | ciorcuțele |
genitive/dative | (unei) ciorcuțe | ciorcuței | (unor) ciorcuțe | ciorcuțelor |
vocative | ciorcuță, ciorcuțo | ciorcuțelor |
References
- ciorcuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN