ciontiță
Romanian
Etymology
From ciont + -iță.
Noun
ciontiță f (plural ciontițe)
- Diminutive of ciont
Declension
Declension of ciontiță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) ciontiță | ciontița | (niște) ciontițe | ciontițele |
genitive/dative | (unei) ciontițe | ciontiței | (unor) ciontițe | ciontițelor |
vocative | ciontiță, ciontițo | ciontițelor |
References
- ciontiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN