ciocănire
Romanian
Etymology
From ciocăni + -re.
Noun
ciocănire f (plural ciocăniri)
- hammering
Declension
Declension of ciocănire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) ciocănire | ciocănirea | (niște) ciocăniri | ciocănirile |
genitive/dative | (unei) ciocăniri | ciocănirii | (unor) ciocăniri | ciocănirilor |
vocative | ciocănire, ciocănireo | ciocănirilor |