ciocuță
Romanian
Etymology
From cioacă + -uță.
Noun
ciocuță f (plural ciocuțe)
- Diminutive of cioacă
Declension
Declension of ciocuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) ciocuță | ciocuța | (niște) ciocuțe | ciocuțele |
genitive/dative | (unei) ciocuțe | ciocuței | (unor) ciocuțe | ciocuțelor |
vocative | ciocuță, ciocuțo | ciocuțelor |
References
- ciocuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN