ciobănime
Romanian
Etymology
From cioban + -ime.
Noun
ciobănime f (plural ciobănimi)
- (collective) shepherds
Declension
Declension of ciobănime
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) ciobănime | ciobănimea | (niște) ciobănimi | ciobănimile |
genitive/dative | (unei) ciobănimi | ciobănimii | (unor) ciobănimi | ciobănimilor |
vocative | ciobănime, ciobănimeo | ciobănimilor |
References
- ciobănime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN