ciobăcuță
Romanian
Etymology
From ciobacă + -uță.
Noun
ciobăcuță f (plural ciobăcuțe)
- Diminutive of ciobacă
Declension
Declension of ciobăcuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) ciobăcuță | ciobăcuța | (niște) ciobăcuțe | ciobăcuțele |
genitive/dative | (unei) ciobăcuțe | ciobăcuței | (unor) ciobăcuțe | ciobăcuțelor |
vocative | ciobăcuță, ciobăcuțo | ciobăcuțelor |