cilic
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish چلیك (çelik).
Noun
cilic n (plural cilicuri)
- steel beads
Declension
Declension of cilic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cilic | cilicul | (niște) cilicuri | cilicurile |
genitive/dative | (unui) cilic | cilicului | (unor) cilicuri | cilicurilor |
vocative | cilicule | cilicurilor |
References
- cilic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN