ciguliță
Romanian
Etymology
From cigă + -uliță.
Noun
ciguliță f (plural cigulițe)
- Diminutive of cigă
Declension
Declension of ciguliță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) ciguliță | cigulița | (niște) cigulițe | cigulițele |
genitive/dative | (unei) cigulițe | ciguliței | (unor) cigulițe | cigulițelor |
vocative | ciguliță, cigulițo | cigulițelor |
References
- ciguliță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN