cicălire
Romanian
Etymology
From cicăli + -re.
Noun
cicălire f (plural cicăliri)
- nag
Declension
Declension of cicălire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) cicălire | cicălirea | (niște) cicăliri | cicălirile |
genitive/dative | (unei) cicăliri | cicălirii | (unor) cicăliri | cicălirilor |
vocative | cicălire, cicălireo | cicălirilor |